ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.06.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2006

HOTĂRÂRE
29.06.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5208 din 31

octombrie 2005 și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a

părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

declarațiile autentificate ale unor martori, care atestă că familia acestuia a

făcut obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, în urma

Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova, fiind strămutat din Bulgaria.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 7/CA din 5

ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5208 din 31 octombrie 2005, emisă de

pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit, prin probele

administrate, că s-a născut la 25 martie 1944, în localitatea în care părinții

săi au fost refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, reclamantului.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici

o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu

data nașterii sale, 25 martie 1944, a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au

răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele

arătate, și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 7/CA din 5 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-29
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2515/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2006-06-29
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2006-09-12
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2814/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, sub nr. 50/CA din 16 ianuarie 2006, la Curtea de Apel Constanța, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictori
ÎCCJ 2006-06-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul T.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anulare
ÎCCJ 2006-09-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fis
Sursă