ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul T.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5252 din 30 noiembrie 2005

și în consecință, obligarea acesteia, la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

declarațiile autentificate ale unor martori care atestă că familia acestuia a

fost strămutată din localitatea Visichioi, județul Durostor - Bulgaria, în

România, în urma Tratatului de la Craiova încheiat în septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 94/CA din 2

februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea,

a dispus anularea hotărârii nr. 5252 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și

a obligat-o să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată

pentru perioada 25 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, cu începere din februarie

2006.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit, prin probele

administrate, că s-a născut la 25 noiembrie 1941, în localitatea în care

părinții săi au fost refugiați.

Împotriva hotărârii instanței de

fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o

nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a stabilit calitatea de

refugiat a reclamantului, deoarece Legea nr. 189/2000 nu prevede ca beneficiari,

pe moștenitorii celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile

acestei legi.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu

data nașterii sale, 25 noiembrie 1941, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 94/CA din 2

februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.