ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 5246 din 30 noiembrie 2005, emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor recunoscute de acest act normativ, începând de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit, pârâta i-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000, deoarece este născut la data de 5 mai 1944, după schimbul de populație ce a avut loc, urmare a Tratatului încheiat la Craiova, la 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România.

Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 29/CA din 16 ianuarie 2006, a admis contestația reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 5246 din 30 noiembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea și stabilindu-i acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că intimatul nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: „lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, reclamantul s-a născut la data de 5 mai 1944, după schimbul de populație ce a avut loc, urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în 6 septembrie 1940, între Bulgaria și România, însă a suferit negreșit același consecințe nefavorabile și prejudicii, pe care le-a suferit familia sa, astfel că, în mod corect, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii acestuia, dispunând anularea hotărârii nr. 5246/2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.