ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 14 februarie 2006, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5397 din 31 ianuarie
2006, stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și plata
drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu începere de la data de întâi a
lunii următoare depunerii cererii.
Curtea de Apel Constanța,
secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 176/CA din 6 martie 2006, a
admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei,
calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că este de necontestat că reclamanta s-a născut
ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și
prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că, fiind născută ulterior datei
la care a avut loc strămutarea părinților, reclamanta nu poate susține că a
făcut parte dintre cei obligați să își schimbe domiciliul, astfel încât nu se
încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strănutate în altă
localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
În speță, în mod legal
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Faptul că reclamanta se
încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate
în cauză, respectiv declarația de avere a lui P.M., bunicul matern și acte de
stare civilă.
În consecință, soluția
instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza
art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 176/CA din 6
martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2006.