ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3532/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 24 februarie 2006, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5411 din 30 decembrie 2005, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 230/CA din 23 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus emiterea de către pârâtă a unei hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că tatăl său a fost strămutat din Bulgaria, în septembrie 1940 și, cum el s-a născut în perioada de refugiu, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, susținând că reclamantul, fiind născut după strămutarea părinților, nu a fost obligat să-și schimbe domiciliul și, în consecință, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor P.N. și C.I., declarația de avere a tatălui reclamantului, copia extras de pe tabelul cu evacuații din Cadrilater și acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 230/CA din 23 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.