ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3532/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

24 februarie 2006, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5411 din 30 decembrie

2005, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata

drepturilor prevăzute de lege, cu începere de la data de întâi a lunii

următoare depunerii cererii.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 230/CA din 23 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a recunoscut reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus emiterea de către pârâtă a unei

hotărâri, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că tatăl

său a fost strămutat din Bulgaria, în septembrie 1940 și, cum el s-a născut în

perioada de refugiu, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, susținând că

reclamantul, fiind născut după strămutarea părinților, nu a fost obligat să-și

schimbe domiciliul și, în consecință, nu se încadrează în prevederile Legii nr.

189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se

încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în

cauză, respectiv declarația martorilor P.N. și C.I., declarația de avere a

tatălui reclamantului, copia extras de pe tabelul cu evacuații din Cadrilater

și acte de stare civilă.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 230/CA

din 23 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.