ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 5332 din 30 decembrie 2005, prin care i s-a respins

cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

cu consecința recunoașterii acestei calități și acordării drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 123/CA din 9 februarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 5332/2005, emisă de

pârâtă și pe cale de consecință, a constatat în favoarea reclamantului, calitatea

de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a

susținut, în esență, că reclamantul nu era născut în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a pretinde că a avut un

alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate,

decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui

tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în comuna Ceamurlia

de Sus, județul Tulcea, deci pe teritoriul României, la data de 9 septembrie

1944, după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe

teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și au suportat, astfel, toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori,

trebuie

să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în

perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi

compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă, așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 123/CA din 9

februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.