ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 168/CA din 17

februarie 2006, reclamanta H.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5369 din 31 ianuarie 2006,

emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

cu consecința acordării drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 207/CA din 16 martie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea. A anulat hotărârea nr. 5369 din 31 ianuarie 2006, emisă de

pârâtă, constatând că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit.

c) și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamanta s-a născut în perioada în care familia sa avea

calitatea de familie strămutată, aceasta urmează a beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că intimata nu era născută în anul 1940, când

a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel că nu poate

să susțină că a avut un domiciliu pe care a fost obligată să-l schimbe, motiv

pentru care nu poate să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta H.S. s-a născut la data de 2 aprilie 1943, în localitatea Ceamurlia

de Sus - Istria, județul Tulcea, din părinții B.D. și B.J., care au făcut

obiectul unui schimb de populație din Bulgaria, în România, urmare a Tratatului

dintre România și Bulgaria, semnat în luna septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiile

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul,

nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 16

martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2006.