ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 mai 2007 reclamanta I.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii din 31 ianuarie 2006 și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 701/CA din 8 octombrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de art. l din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și familia sa, astfel că și aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Recurenta a arătat, în esență, că intimata-reclamantă nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să îl schimbe în altă localitate. Recursul este nefondat. Conform art. I din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, ailându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod corect instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucăt a suferit aceleași privațiuni, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa. Legea nr. 189/2000 are ca scop să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, fără a face distincție în funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în localitatea de refugiu sau de strămutare au același regim juridic ca și părinți lor.

Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: situația privind „averea imobilă a locuitorului C.G.", declarația martorului R.G. și acte de stare civilă. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 701 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2008.