ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1439/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 780/CA din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul Ș.Ș. și, anulând hotărârea din 29 iunie 2007 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 9 martie 1943, în localitatea

C., județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de la Craiova

din 7 septembrie 1940 - familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, considerând-o netemeinică și nelegală și

susținând, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii

nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și,

deci, nu a fost efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice,

au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au

fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând,

în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași

situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din

dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 9 martie 1943, în localitatea

C., județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de la Craiova

din 7 septembrie 1940 - familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei

sale, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale

și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra

sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând

că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței nr. 780/CA din 19 noiembrie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

aprilie 2008.