ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2008

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 812/CA

din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul N.G. și, anulând

hotărârea nr. 5533

din 31 ianuarie 2006 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Tulcea, a

constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 6 noiembrie 1943-6 martie 1945, începând cu 1 aprilie

2006, obligând-o pe pârâtă să emită hotărâre în acest sens.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul

s-a născut la data de 6 noiembrie 1943, în

localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940, în

urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese

strămutată din Bulgaria în România.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că

reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii

nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și,

deci, nu a fost efectiv obligat să-și

schimbe domiciliul într-o altă

localitate.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la

data de 6 noiembrie 1943, în localitatea Mihai Bravu, județul Tulcea, după ce,

în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940,

familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născut în

perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtășit același

statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței

nr. 812/CA din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.