ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 172/CA

din 5 martie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul S.A. și, anulând Hotărârea nr. 6247 din 30 noiembrie 2007 emisă de

pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 21 septembrie 1942

- 06 martie 1945, începând cu data de 01 decembrie 2007.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că

reclamantul s-a născut la data de 21 septembrie 1942, în localitatea Ceamurlia

de Jos, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de

la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră strămutați din

Bulgaria în România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență,

că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta

vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost

efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. l05/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții

în perioada precizată, fară a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost

nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă dm dovezile administrate că

reclamantul s-a născut la data de 21 septembrie 1942, în localitatea Ceamurlia

de Jos, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de

la Craiova din 7 septembrie 1940 - familia sa fusese strămutată din Bulgaria în

România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant

a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea

împotriva sentinței nr. 780/CA din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța,-secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.