ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4268/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 391/CA din 8 mai 2008, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamanta G.B. și, anulând Hotărârea nr. 6351 din 31

martie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea, a constatat că reclamanta are

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut că reclamanta s-a născut la data de 23 februarie 1945, în localitatea

Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 - părinții săi fuseseră

strămutați din Bulgaria în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.

Tulcea, considerând-o

netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că reclamanta nu poate

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut

ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a fost efectiv obligată să-și

schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în

cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile

compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții

în

perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost

efectiv

strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că reclamanta

s-a

născut la data de 23 februarie 1945, în localitatea Ceamurlia de Sus, județul

Tulcea, după ce, în toamna anului 1940 - în urma Tratatului de la Craiova din 7

septembrie 1940 - familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.

Fiind născută în perioada refugiului familiei sale,

intimata - reclamantă a împărtășit același statut, suportând consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au

răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța

de fond constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Tulcea împotriva sentinței nr.

391/CA din 8 mai 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.