ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 888/CA

din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de

reclamanta C.C. și, anulând hotărârea nr. 30815 din 30 iunie 2008 emisă de

pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a constatat că reclamanta are

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de

7 august 1943, în localitatea Constanța, după ce, în toamna anului 1940, în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră

strămutați din Bulgaria în România.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că

reclamanta nu poate beneficia de prevederile

Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a

născut ulterior strămutării

familiei sale și, deci, nu a suferit persecuțiile, nefiind efectiv obligată

să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată,

fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în

perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al

căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la

data de 7 august 1943, în localitatea Constanța, după ce, în toamna anului 1940,

în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată

din Bulgaria în România.

Fiind născută în

perioada refugiului familiei sale, intimata-reclamantă a împărtășit același

statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamanta beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-

se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței nr. 888/CA din 6 noiembrie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 martie 2009.