ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 293/CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.N. și, anulând hotărârea nr. 29714 din 20 februarie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut la data de 24 octombrie 1944, în localitatea Galița, județul Constanța, după ce, în toamna anului 1940 – în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării familiei sale și, deci, nu a suferit persecuțiile, nefiind efectiv obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 24 octombrie 1944, în localitatea Galița, județul Constanța, după ce, în toamna anului 1940 – în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtășit același statut, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței nr. 293/CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.