ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 293/CA din 9 iulie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul N.N. și, anulând

hotărârea nr. 29714 din 20 februarie 2008 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, a constatat că reclamantul are

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul s-a

născut la data de 24 octombrie 1944, în localitatea Galița, județul

Constanța, după ce, în toamna anului 1940 – în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinții săi fuseseră strămutați

din Bulgaria în România.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

considerând-o netemeinică și nelegală și susținând, în

esență, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii

nr. 189/2000, atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării

familiei sale și, deci, nu a suferit persecuțiile, nefiind efectiv

obligat să-și schimbe domiciliul într-o altă localitate.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice,

cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă

că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a

se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a

născut la data de 24 octombrie 1944, în localitatea Galița,

județul Constanța, după ce, în toamna anului 1940 – în urma

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 – părinții săi

fuseseră strămutați din Bulgaria în România.

Fiind născut în perioada

refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtășit

același statut, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii, s-au răsfrânt și

asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat

instanța de fond constatând că reclamantul beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța împotriva sentinței nr. 293/CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.