ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă 672/CA

din 24 septembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta D.T. în

contradictoriu cu C.J.P. Tulcea, având ca obiect recunoașterea calității de

beneficiar a Legii nr. 189/2000 și pe cale de consecință, a anulat Hotărârea nr.

5469 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă, constatând, în favoarea

reclamantei, beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că

reclamanta este născută la data de 8 februarie 1943, în localitatea Ceamurlia

de Jos, Județul Tulcea și este fiica lui H.T. și H.Z., ambii strămutați, în

luna septembrie 1940, în baza tratatului bilateral încheiat între România și

Bulgaria.

În raport cu această situație

de fapt și având în vedere că scopul reglementării conținut în Legea nr. 189/2000

a fost acela de a acorda drepturi compensatorii tuturor persoanelor care s-au

aflat la un moment dat în situația prevăzută de lege, instanța de fond a

conchis că beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, atât

persoanele asupra cărora persecuția s-a răsfrânt în mod direct cât și cele asupra

cărora s-a răsfrânt în mod indirect, cum este cazul copiilor născuți în

perioada refugiului.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.

Recurenta a susținut că

intimata, născută în anul 1943, pe teritoriul României, nu poate susține că a fost

obligată să-și schimbe domiciliul ca urmare a persecuției etnice suferite.

S-a susținut de către

recurentă că în acest sens pledează și textul Tratatului de la Craiova,

potrivit căruia transferul de populație urma să se facă  într-un interval de 3

luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare și, pe cale

de consecință, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în

teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc condițiile cerute pentru a

beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții etnice, după cum urmează:c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor

strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut

obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți

înainte sau în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante

ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul

legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

Rezultă așadar că textul

Tratatului de la Craiova din 1940, privind schimbul de populație dintre România

și Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanță

din punctul de vedere al recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În concluzie, intimata,

născută pe teritoriul României, la data de 8 februarie 1943, cu alte cuvinte,

în intervalul reglementat prin dispozițiile legii, este îndreptățită, așa cum

corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin

acest act normativ.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ. nu există

motive de casare, sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea a împotriva sentinței civile nr. 672/CA din 24 septembrie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2008.