ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3958/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 380/CA din 15 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de P.T. împotriva hotărârii Casei Județene de Pensii Tulcea nr. 5212/2005, a anulat această hotărâre și a constatat că reclamanta este beneficiară Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului H.P., conform art. 3 din legea sus-menționată. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, a făcut dovada că defunctul său soț s-a născut la data de 2 iunie 1943, în localitatea Cerna, unde familia sa a fost strămutată în urma semnării Tratatului de la Craiova, iar potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile instituite de această lege.

Împotriva soluției astfel pronunțate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând, în esență, că soțul reclamantei nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și Bulgaria și, ca atare, nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 1 din Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că soțul reclamantei s-a născut la data de 2 iunie 1943, după ce, în toamna anului 1940,în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România. Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde reclamantei, drepturile ce i ce cuvin, în calitate de soție supraviețuitoare.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 380/CA din 15 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.