ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3958/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 380/CA

din 15 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația formulată de P.T. împotriva hotărârii Casei Județene de Pensii

Tulcea nr. 5212/2005, a anulat această hotărâre și a constatat că reclamanta

este beneficiară Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a

defunctului H.P., conform art. 3 din legea sus-menționată.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare,

a făcut dovada că defunctul său soț s-a născut la data de 2 iunie 1943, în

localitatea Cerna, unde familia sa a fost strămutată în urma semnării

Tratatului de la Craiova, iar potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 189/2000

beneficiază de drepturile instituite de această lege.

Împotriva soluției astfel

pronunțate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o ca

nelegală și netemeinică și susținând, în esență, că soțul reclamantei nu era

născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și

Bulgaria și, ca atare, nu face parte din categoria persoanelor la care se

referă art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că soțul reclamantei s-a născut la data de

2 iunie 1943, după ce, în toamna anului 1940,în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.

Fiind născut în perioada

refugiului părinților săi, soțul intimatei-reclamante a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond, obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000

și, în consecință, să-i acorde reclamantei, drepturile ce i ce cuvin, în

calitate de soție supraviețuitoare.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 380/CA din 15

mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.