ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1813/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

noiembrie 2005, reclamanta S.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5199 din 31 octombrie 2005

și stabilirea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a născut la 6 decembrie 1944, în localitatea Cerna, județul Tulcea,

părinții săi făcând obiectul schimbului de populație, în urma aplicării

Tratatului de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 466/CA din 22 decembrie 2005,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a recunoscut reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) și a obligat

pârâta să emită o hotărâre, prin care drepturile cuvenite să fie acordate din

luna următoare depunerii cererii, pentru perioada de la data nașterii, până la

6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamanta are calitatea de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000, întrucât a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudecăți pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală.

Recurenta a susținut că intimata nu

era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria

și România, astfel că aceasta nu a făcut obiectul schimbului de populație,

pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a

unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv declarația de avere imobiliară a tatălui reclamantului, eliberată de

Arhivele Naționale și acte de stare civilă.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 466/CA din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.