ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

noiembrie 2005, reclamanta M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5204 din 31 octombrie 2005

și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a născut la 16 martie 1943, după strămutarea părinților săi care au

făcut obiectul schimbului de populație ce a avut loc urmare a Tratatului

încheiat la Craiova, în anul 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 476/CA din 22 decembrie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu și, în consecință, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva sentinței primei instanțe

a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

intimata-pârâtă nu a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinților, astfel că, greșit instanța

de fond i-a stabilit acesteia, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților are același statut ca

aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: declarația de avere imobiliară a tatălui reclamantei, eliberată de

Arhivele Naționale și acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 476/CA din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.