ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2231/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18

noiembrie 2005, reclamantul L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5202 din 31 octombrie 2005,

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24

februarie 1944 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de lege,

începând cu data depunerii cererii.

Reclamantul a arătat că s-a născut

la 24 februarie 1944, părinții săi fiind strămutați ca urmare a aplicării

Tratatului semnat la Craiova, în anul 1940, între Bulgaria și România.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 442/CA din 15 decembrie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul are calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinții

săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar în

perioada reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000

și a suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și familia sa, astfel că este

îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că este lipsită de temei legal, întrucât

intimatul-reclamant nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație, pentru a susține că a fost strămutat și că beneficiază de

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții s-au refugiat sau

au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, reiese din copia-extras de pe „Tabloul cu

culturile nerecoltate ale românilor și coloniștilor din comuna Rahman Asiclar,

județul Durostor”, declarația de avere a tatălui reclamantului și acte de stare

civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 442/CA din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.