ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2236/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 24 august

2005, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5135 din 29 iulie 2005, stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de

O.G. nr. 105/1999.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, urmare a schimbului de

populație ce a avut loc în baza Tratatului de la Craiova din anul 1940.

A mai precizat reclamanta, că s-a

născut la 14 aprilie 1942, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea,

în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 398/CA din 8 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantei, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Instanța a reținut că reclamanta

este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece

consecințele persecuțiilor au fost resimțite, nu numai de persoanele strămutate

în mod efectiv, ci și de copiii născuți în perioada de refugiu, când îngrădirea

libertății părinților s-a răsfrânt implicit și asupra libertății acestora.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a arătat că de prevederile

Legii nr. 189/2000 beneficiază numai persoanele născute la data strămutării, precum

și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau

concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți ulterior.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut,

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: declarațiile martorilor M.M. și M.D., situația privind averea

imobiliară a locuitorului D.N. (tatăl reclamantei), acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 398/CA din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.