ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2242/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 decembrie

2005, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5262 din 30 noiembrie 2005 și

stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor cuvenite, arătând că s-a născut după strămutarea

părinților săi care au făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului

româno - bulgar încheiat la Craiova, în anul 1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 22/CA din 12 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul are calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre

în acest sens, cu acordarea drepturilor cuvenite din luna următoare depunerii

cererii, pentru perioada 28 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că este de necontestat faptul că reclamantul care s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudecăți pe care

le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

intimatul-pârât nu a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și

Bulgaria, fiind născut după strămutarea părinților săi, astfel că nu poate

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: copia extras de pe Tabloul evacuaților din Cadrilater și

definitivați în centrul Camena, comuna Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, acte de

stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 12 ianuarie

2006 a Curții de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.