ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2005, reclamanta B.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5198 din 31 octombrie 2005 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la 28 noiembrie 1943, după strămutarea părinților săi care au făcut obiectul schimbului de populație ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova, în anul 1940. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 478/CA din 22 decembrie 2005, a admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și, în consecință, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că intimata-pârâtă nu a făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinților, astfel că, greșit, instanța de fond i-a stabilit acesteia, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declarația de avere imobiliară a tatălui reclamantei, eliberată de Arhivele Naționale și acte de stare civilă. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 478/CA din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.