ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3628/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, la 28 februarie 2006,

reclamanta B.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Tulcea, anularea hotărârii nr. 5355 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor cuvenite.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea

contestată, acte de stare civilă, copie-extras de pe contractul de

vânzare-cumpărare între Statul Român și colonistul M.N., arătând că s-a născut

în anul 1943, în perioada de refugiu a părinților săi, strămutați din Bulgaria,

ca urmare a tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr.

224/CA din 20 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.F., a dispus anularea

hotărârii nr. 5355 din 31 ianuarie 2006, emisă de Casa de Pensii Tulcea și a

constatat că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, de

aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând pârâta să emită o hotărâre, în sensul

acordării drepturilor prevăzute de lege începând cu data de întâi a lunii

următoare depunerii cererii.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut

că reclamanta beneficiază de prevederile legii invocate, întrucât familia sa a

făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului între România

și Bulgaria, semnat la Craiova, în data de 7 septembrie 1940, iar aceasta a

fost născută în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat în termen legal recurs, Casa

Județeană de Pensii Tulcea, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile

menționate în art. 1 din Legea 189/2000, deoarece prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul legii menționate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate. Intimata nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de

populație între Bulgaria și România, pentru a susține că a avut alt domiciliu

și a fost obligată să-l schimbe în altă localitate. Totodată, arată recurenta,

că în anul 1943, între România și Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de

populații pentru ca reclamanta să susțină că a fost strămutată și că s-a născut

în perioada de strămutare a părinților.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2

din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în

sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice,

această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat

ori au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie întrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Acesta este și cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, cu actele de stare

civilă, precum și situația de avere imobiliară, reclamanta a făcut dovada că

s-a născut la data de 13 iunie 1943, în satul Ceamurlia de Jos, județul Tulcea,

unde părinții săi se refugiaseră din Bulgaria, împrejurări care, de altfel,

sunt recunoscute și de către pârâtă.

Așa fiind, în mod corect a

reținut instanța de fond că reclamanta, începând cu data nașterii sale, a

suferit aceleași condiții nefavorabile, ca și familia sa, astfel că și aceasta

este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru motivele arătate,

recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 224/CA

din 20 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2006.