ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3526/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul D.Z. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

anularea hotărârii nr. 5388 din 31 ianuarie 2006, stabilirea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr.

105/1999, începând cu luna următoare depunerii cererii.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 177/CA din 6 martie 2006, a

admis contestația, a anulat hotărârea contestată și a stabilit reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, în cauză, este de necontestat că reclamantul

s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze

din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul, fiind născut

ulterior datei strămutării părinților săi, nu se încadrează în prevederile art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În speță, materialul

probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unor

împrejurări de fapt pe deplin stabilite, la care să se facă o corectă aplicare

a legii.

Dovedirea situațiilor

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 se face cu acte oficiale eliberate

de organele competente, iar în cazul când nu este posibil, prin declarații de

martori sau orice alt mijloc de probă prevăzut de lege.

Probele administrate în

cauză nu sunt pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi.

Înscrisurile depuse la dosar

evidențiază existența unor contradicții cu privire la numele și vârsta tatălui

reclamantului.

Astfel, din certificatul de

deces rezultă că tatăl reclamantului avea ca nume Z., iar ca prenume D., în

timp ce în certificatul de naștere este trecut la nume D. și la prenume Z., iar

în extrasul de pe tabloul cu evacuații din Cadrilater a fost trecut ca S.Z.

Pe de altă parte, din

aceleași înscrisuri, rezultă că Z.D. s-a născut la 14 august 1896, iar din

certificatul de naștere al reclamantului rezultă că la 30 iulie 1942, tatăl

acestuia avea 44 ani, vârstă care nu corespunde cu data nașterii sale.

Pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și

pentru a vedea dacă intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea

drepturilor compensatorii, se impune completarea probatoriului cu privire la

cele arătate.

Față de cele ce preced,

recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și va fi trimisă cauza spre

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 177/CA din 6 martie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.