ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1424/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința Civilă nr. 716/ CA din 30 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.S.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea și pe cale de consecință a anulat Hotărârii nr. 5723 din 30 iunie 2006, emisă de pârâtă, constatând că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că scopul reglementării cuprinse în O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, a fost acela de a acorda drepturi compensatorii tuturor cetățenilor români care au suferit consecințele persecuției etnice, incluzând în această categorie atât persoanele care au suferit persecuțiile respective în mod direct, cât și pe cele care au suferit în mod indirect aceste persecuții, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, astfel cum este cazul copiilor născuți în perioada refugiului părinților. În acest context, Instanța a apreciat că reclamantul, născut ulterior datei la care părinții săi au fost obligați să se refugieze din motive etnice, este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Tulcea, susținând că dispozițiile legii nu se aplică și copiilor născuți în perioada refugiului deoarece nu îndeplinesc cerințele esențiale impuse de acest act normativ respectiv, schimbarea domiciliului ca o consecință a persecuției etnice suferite. S-a mai susținut de asemenea că în condițiile în care strămutarea părinților reclamantului a fost consecința Tratatului de la Craiova, din anul 1940, iar prin textul acestuia se impunea obligația schimbului de populație dintre cele două țări într-un termen de trei luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare, nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000 decât acele persoane care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi cedate, condiție pe care reclamantul, născut în anul 1942, în România, nu o îndeplinește.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Conform art. 1 lit. c) din O.G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată, în altă localitate decât cea de domiciliu. Normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație ca efect al unui tratat bilateral.

Actele normative menționate au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuși o serie de cetățeni români, fără a menționa vreo distincție între părinții și copii, fie ei născuți înainte sau în perioada strămutării, astfel cum este ea menționată în textul legal, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul declarat al legii este acordarea unor drepturi compensatorii tuturor celor care au suportat aceste privațiuni. În acest context apare ca lipsit de relevanță textul Tratatului bilateral, astfel cum a fost invocata de către recurent. Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de Instanța de Fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva Sentinței Civile nr. 716/ CA din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2007.