ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 664/CA din 24 septembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.T., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6215 din 31 iulie 2007, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată, drepturi acordate începând cu data de 01 august 2007. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că din interpretarea teleologică a prevederilor legii rezultă că obiectul, cât și scopul acestei reglementări, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate, în perioada indicată în actul normativ, din motive etnice.

S-a apreciat în acest sens că, prin persoană persecutată, trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile în mod nemijlocit, cât și aceia care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, așa cum este cazul copiilor născuți în perioada în care părinții au fost refugiați sau strămutați. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. Recurenta a susținut că intimatul, nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și Bulgaria, ci în anul 1942, pe teritoriul României, nu poate susține că a fost obligat să-și schimbe domiciliul ca urmare a persecuției etnice suferite.

S-a mai susținut de către recurentă că, în acest sens, pledează și textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de populație urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare și, pe cale de consecință, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerințele legale pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuți etnice după cum urmează: „c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Rezultă așadar că textul Tratatului de la Craiova din 1940 privind schimbul de populație dintre România și Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanță din punct de vedere al recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În concluzie, intimatul, născut pe teritoriul României – localitatea Baia, județul Tulcea, la data de 24 octombrie 1942, cu alte cuvinte, în intervalul reglementat prin dispoziții legii, este îndreptățit, așa cum corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ. Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 664/CA din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.