ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 828/CA din 9 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6414 din 29 august 2008, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 14 aprilie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008. Instanța a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut în perioada strămutării familiei sale, respectiv 6 septembrie 1940-6 martie 1945 și a suferit alături de aceștia condițiile precare existente în zona strămutării, fiind nevoit să aibă diverse domicilii provizorii, până la definitivarea într-o anumită localitate, împrejurări ce se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și este lipsit de relevanță faptul că nașterea sa nu s-a produs în termen de 300 de zile de la data strămutării părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea. Recurenta a susținut că intimatul nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și Bulgaria, ci în anul 1944, pe teritoriul României, nu se poate susține că a fost obligat să-și schimbe domiciliul ca urmare a persecuției etnice suferite. S-a mai susținut că, în acest sens, pledează și textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de populație urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de rarificare și, pe cale de consecință, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau să fie evacuate, îndeplinesc cerințele legale pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente . Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ în beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Rezultă în acest context că textul Tratatului de la Craiova, din 1940, privind schimbul de populație dintre România și Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanță din punct de vedere al recunoașterii calității de beneficiar al l egii nr. 189/2000 și în raport de dispozițiile acestui act normativ.

În concluzie, intimatul, născut pe teritoriul României, la data de 14 aprilie 1944, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptățit, așa cum, corect, a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ. Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 828/CA din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.