ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 930/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 828/CA din 9 octombrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 6414 din 29 august 2008, emisă de pârâtă

și a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre, prin care să

recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 14 aprilie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie

2008.

Instanța a reținut, în esență, că

reclamanta s-a născut în perioada strămutării familiei sale, respectiv 6

septembrie 1940-6 martie 1945 și a suferit alături de aceștia condițiile

precare existente în zona strămutării, fiind nevoit să aibă diverse domicilii

provizorii, până la definitivarea într-o anumită localitate, împrejurări ce se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și este lipsit

de relevanță faptul că nașterea sa nu s-a produs în termen de 300 de zile de la

data strămutării părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Recurenta a susținut că intimatul nefiind

născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație dintre România și

Bulgaria, ci în anul 1944, pe teritoriul României, nu se poate susține că a

fost obligat să-și schimbe domiciliul ca urmare a persecuției etnice suferite.

S-a mai susținut că, în acest sens,

pledează și textul Tratatului de la Craiova, potrivit căruia transferul de

populație urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data

schimbului instrumentelor de rarificare și, pe cale de consecință, numai

persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau

să fie evacuate, îndeplinesc cerințele legale pentru a beneficia de

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente .

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

în beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate

pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul

schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada

strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe

au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al

acordării unor drepturi compensatorii.

Rezultă în acest context că textul

Tratatului de la Craiova, din 1940, privind schimbul de populație dintre

România și Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu

prezintă relevanță din punct de vedere al recunoașterii calității de beneficiar

al

l

egii nr. 189/2000 și în

raport de dispozițiile acestui act normativ.

În concluzie, intimatul, născut pe

teritoriul României, la data de 14 aprilie 1944, cu alte cuvinte în intervalul

reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptățit, așa cum, corect, a

stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act

normativ.

Pentru aceste motive, constatând că

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 828/CA din 9

octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

februarie 2009.