ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4486/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 11 aprilie 2008, la Curtea de Apel Constanța,

reclamanta I.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea, recunoașterea calității sale de persoană strămutată, în temeiul

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu motivările

și completările ulterioare și respectiv anularea hotărârii nr. 6352 din 31

martie 2008, emisă de pârâtă.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 509/CA din 5 iunie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamanta I.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea.

A anulat hotărârea nr. 6352 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă. A constatat că

reclamanta I.A. are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea soluției s-a reținut că,

reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în

septembrie 1940, aceasta fiind născută în timpul refugiului părinților săi,

motiv pentru care consecințele refugiului părinților săi, din cauza

persecuțiilor etnice s-au răsfrânt și asupra reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

în termen pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, reclamanta nu este îndreptățită a avea

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, întrucât

nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între

Bulgaria și România, nefiind deci nevoită să-și schimbe domiciliul.

Examinând sentința atacată în raport cu

motivul de recurs formulat, probele administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată

că, recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta I.A.,

născută L., la data de 8 ianuarie 1944, din părinții G. și M., în localitatea

Mihai Bravu – Babadag, Tulcea a venit pe lume în timpul strămutării părinților

săi, care au făcut obiectul unui schimb de populație între Bulgaria și România,

urmare Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7

septembrie 1940 (dosar de fond filele 10-11).

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor

care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din

motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost

acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci,

dacă legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului

supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării

părinților săi a suferit, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra

familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În

consecință soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul

nefondat urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 509 din 5 iunie 2008

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.