ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2987/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 31188 din 6 octombrie

2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, ca urmare a schimbului de populație ce a avut loc în

anul 1940 în baza Tratatului de la Craiova, încheiat între România și Bulgaria,

calitate dovedită prin acte și declarații de martori.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 47/CA din 19 ianuarie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus

anularea hotărârii nr. 31188 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de

Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii

octombrie 1940 s-a datorat schimbului de populație efectuat în urma Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova, reclamantul suferind persecuțiile etnice pe

care le-a suferit și familia sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantului.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul,

născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantului

ca urmare a schimbului de populație efectuat în baza Tratatului de la Craiova, s-au

refugiat din Bulgaria în localitatea Mihai Viteazu, județul Constanța, în

cursul lunii septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 29 aprilie

1944 în timpul refugiului părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de

timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimatul reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, intimatul beneficiază

de prevederile acestui act normativ pentru perioada 29 aprilie 1944 – 6 martie

1945.

În raport cu cele prezentate, Înalta

Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art.

312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea

atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 47/CA din 19

ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

mai 2009.