ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta I.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 30248 din 09 aprilie 2008, emisă

de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Pârâta nu a depus întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 913/CA din 26

noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a

dispus anularea hotărârii nr. 30248 din 09 aprilie 2008 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în perioada 14 aprilie 1943-06 martie 1945 și să-i acorde

drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 februarie

2008.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul anului

1940 s-a datorat aplicării dispozițiilor Tratatului de la Craiova din 1940

încheiat între România și Bulgaria.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta,

născută în localitatea de refugiu a părinților săi nu a suferit persecuții din

motive etnice, deoarece nu se născuse în perioada când a avut loc schimbul de

populație între România și Bulgaria ca urmare a aplicării Tratatului de la

Craiova din 1940.

Prin întâmpinare, intimata

reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând că a

suferit persecuții de natură etnică, întrucât s-a născut în perioada prevăzută

de Legea nr. 189/2000, pârâții săi fiind strămutați din Bulgaria în România ca

urmare a schimbului de populație ce a avut loc prin aplicarea Tratatului de la

Craiova din 1940.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantei

au fost strămutați urmare Tratatului de la Craiova din 1940 din localitatea Vulturești,

județul Caliacra, Bulgaria în localitatea Movilița, județul Ilfov, România, în cursul

lunii octombrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 14 aprilie 1943, în localitatea

de refugiu a părinților săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp

avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală

și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 913/CA din 26

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

aprilie 2009.