ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2263/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 31301 din 29 octombrie 2008, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori. Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

A arătat că reclamanta s-a născut în localitatea în care s-au refugiat părinții săi, și ca atare, nu a suportat persecuții de natură etnică. Prin sentința civilă nr. 934/CA din 3 decembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii nr. 31301 din 29 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu. A constatat că strămutarea părinților reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie 1940 s-a datorat Tratatului din 6 septembrie 1940 de la Craiova încheiat între România și Bulgaria. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat, în esență, că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu a părinților săi nu a suferit persecuții din motive etnice. A mai arătat că reclamanta, născută la data de 25 iunie 1944 nu a suferit efectele schimbului de populație ca și părinții săi, și prin urmare nu poate beneficia de statutul de refugiat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că familia reclamantei a fost strămutată din localitatea Opancea, județul Caliacra, Bulgaria în localitatea Rîmnic, județul Constanța, România, în cursul lunii septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 25 iunie 1944, după refugiul părinților săi. Efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată. Prima instanță a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 934/CA din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.