ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2263/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 31301 din 29 octombrie 2008, emisă

de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea

sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană

de Pensii Constanța, a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta

nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu

poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

A arătat că reclamanta s-a născut în

localitatea în care s-au refugiat părinții săi, și ca atare, nu a suportat

persecuții de natură etnică.

Prin sentința civilă nr. 934/CA din 3

decembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a

dispus anularea hotărârii nr. 31301 din 29 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii

septembrie 1940 s-a datorat Tratatului din 6 septembrie 1940 de la Craiova încheiat

între România și Bulgaria.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând

admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta

a arătat, în esență, că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât

reclamanta, născută în localitatea de refugiu a părinților săi nu a suferit

persecuții din motive etnice.

A mai arătat că reclamanta, născută la

data de 25 iunie 1944 nu a suferit efectele schimbului de populație ca și

părinții săi, și prin urmare nu poate beneficia de statutul de refugiat.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele

ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că familia reclamantei

a fost strămutată din localitatea Opancea, județul Caliacra, Bulgaria în

localitatea Rîmnic, județul Constanța, România, în cursul lunii septembrie 1940,

iar reclamanta s-a născut la data de 25 iunie 1944, după refugiul părinților

săi.

Efectele refugiului s-au răsfrânt și

asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp

avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat corect că Legea

nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt

aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu

pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul

părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că

intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea

nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât

actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală

și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 934/CA din 3

decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

aprilie 2009.