ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2985/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând anularea hotărârii nr. 31247 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 Prin sentința civilă nr. 32/CA din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 31247 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28 noiembrie 1944 – 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 octombrie 2008. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: A considerat că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii septembrie 1944 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul formulează considerații referitoare la Tratatul de la Craiova din 1940 încheiat între România și Bulgaria privind schimbul de populație, aspecte care nu au legătură cu situația reclamantului, ai cărei părinți au fost strămutați din localitatea Treiscaune, județul Covasna, în localitatea Brașov, suferind persecuții etnice ca urmare a regimului instaurat în zona respectivă. Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate, și din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantului s-au refugiat din localitatea Treiscaune, județul Covasna, în localitatea Brașov, iar reclamantul s-a născut la data de 28 noiembrie 1944 în timpul refugiului părinților săi. Efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantului, de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de legea menționată. Prima instanță a observat corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți după refugiul părinților.

Prin urmare, față de împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 32/CA din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.