ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4218/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.H. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 31535

din 6 februarie 2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoașterea

calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente

conform legii.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că s-a născut la data de 02 martie 1943 în Localitatea Fântânele, județul

Constanța, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane

strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispozițiilor Tratatului de la

Craiova din anul 1940.

Prin sentința civilă nr. 161/CA din 9

aprilie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului T.H., a

dispus anularea Hotărârii nr. 31535 din 6 februarie 2009 a Comisiei de aplicare

a Legii 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 02

martie 1943-06 martie 1945 începând cu 01 mai 2008.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin Hotărârea nr. 31535 din 6 februarie 2009, pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța a respins cererea reclamantului, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000,

cu motivarea că petentul s-a născut la un interval mai mare de

300 de zile de la data la care începe perioada de

strămutare a părinților,

apreciind că această situație nu se încadrează

în prevederile Legii nr. 189/2000.

În baza probelor administrate în cauză, Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra

lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență următoarele.

Sentința instanței de fond este criticabilă sub

aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile

de acordare a calității de beneficiar.

Efectele strămutării și ale persecuției etnice

suferite de părinți s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea

părinților, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceștia.

Se mai arată că întrucât refugiul a avut

loc în septembrie 1940, iar reclamantul s-a născut la data de 02 martie 1943,

în localitatea Fântânele, județul Constanța, nefiind îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, acesta nu poate avea calitatea de persoană persecutată din

motive etnice.

Recursul

este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și interpretarea textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.

Prin Hotărârea contestată nr. 31535 din 06

februarie 2009 pârâta Casa de Pensii Constanța, Comisia pentru Aplicarea Legii

nr. 189/2000 a respins cererea formulată de reclamantul T.H., reținând că

acesta nu a dovedit persecuția etnică, fiind născut în anul 1943, la 2 ani și 5

luni de la strămutarea părinților în localitatea Fântânele, județul Constanța.

Chiar dacă reclamantul s-a născut la

data de 02 martie 1943 în localitatea Fântânele, județul Constanța, după 2 ani

și 5 luni de la strămutarea părinților săi, nu se poate aprecia că acesta nu a

suferit o persecuție pe motive etnice în perioada de când s-a născut și până la

06 martie 1945.

Pe de altă parte, nu se pot reține susținerile

recurentei-pârâte cum că „reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice pe

care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile

compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie

în mod implicit.

Or, în cazul de față reclamantul a fost nevoit

să suporte alături de părinții săi privațiunile ce sunt inerente strămutării

dintr-o regiune în alta.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut

și instanța de fond, prin nerecunoașterea reclamantului a calității de

beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, acesta a fost vătămat într-un

drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 1 din

Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 161/CA din 9 aprilie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

octombrie 2009.

Irevocabilă.