ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 701/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 316/CA

din 2 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

a

dministrativ

și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, a anulat Hotărârea nr. 31951

din 28 mai 2009 emisă de pârâtă și a constatat că

reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate

de persoană strămutată în altă localitate, din motive

etnice, pentru perioada 26 mai 1943 - 06 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond

a reținut că în speță reclamanta s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, dar în perioada reglementată de

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și a

suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și familia sa,

astfel că și aceasta este îndrituită să beneficieze de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Î

mpotriva sentinței civile 316/CA din 2 septembrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Constanta

contestă faptul ca instanța a acordat reclamantei beneficiul O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și

susține că aceasta nu se încadrează în ipoteza reglementată

de art. 1 lit. c) din ordonanță și de art. 2 din Normele

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, întrucât nu era născută în anul 1940

când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, iar

în anul nașterii sale - 1943 - nu a avut loc nici un schimb de

populație între cele două state, astfel că, născându-se în

localitatea în care părinții săi fuseseră

strămutați anterior, nu a fost obligată sa-și schimbe

domiciliul.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâta

Casa Județeană de Pensii Constanța, în raport cu prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

In esență, criticile recurentei-parate vizează acordarea

beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care

părinții lor au

f

ost strămutați în urma Tratatului

între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

In cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei-reclamante a

făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populație în baza

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie

1940, și că reclamanta s-a născut în România, în localitatea

Corbu, județul Constanța, unde fuseseră strămutați

părinții săi.

Instanța de fond a realizat o corectă interpretare

teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/ 2002.

Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu

practica unitară a înaltei Curți de Casație și

Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile

suferite de părinți urmare strămutării sunt suportate

și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea

de regim juridic aplicabil.

A admite teza recurentei-parate ar însemna acceptarea unui tratament

discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și

părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat

în aceeași situație, în speță cea de strămutat,

suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din

motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor

O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare,

este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în

sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație

beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile

de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești".

In consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de

apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a

făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între

România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și

că, fiind născută Ia data de 26 mai 1943 în localitatea de

strămutare a familiei sale, reclamanta C.E., se încadrează în

prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare și beneficiază de

prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii, și

data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Fată de cele arătate, Curtea constată că

sentința civilă atacată este legală și temeinică,

urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie

respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 316/CA din 2

septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2010.