ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5069/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă

nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța. Instanța a anulat Hotărârea nr. 31585 din 18

februarie 2009, recunoscând reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, dispunând totodată emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul

acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit probatoriului

administrat, reclamanta s-a născut în localitatea C., județul Constanta, tatăl

reclamantei fiind strămutat din Cadrilater - Bulgaria, sat S., comuna S.,

Județul Caliacra, în baza Tratatului de la Craiova.

A apreciat

prima instanță că din interpretarea prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000 și ale art. 2 din Norma pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr.

189/2000 și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, respectiv 06

septembrie 1940 - 06 martie 1945, întrucât persecuțiile au fost resimțite nu

numai de persoanele strămutate ci și de copiii acestor persoane, născuți în

perioada de refugiu.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Constanța,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că

reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuții etnic, neavând

de altfel cum să sufere astfel de persecuții fiind născută după trei ani și 8

luni de la data strămutării.

Opinează

recurenta că, pe de o parte, reclamanta nu era născută în anul 1940, când a

avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, pentru a se susține

că a fost nevoită să își schimbe domiciliul într-o altă localitate, iar, pe de

altă parte, că între România și Bulgaria nu a avut loc un schimb de populație

în anul 1944, anul nașterii reclamantei, pentru ca reclamanta să susțină că ar

fi fost strămutată.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,

constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este

evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra

căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta

este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor

s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive

etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs

din aceasta situație.

Se

constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la filele

5-11 din dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că

intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind

îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită

de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva Sentinței

Civile nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.