ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1900/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 31116

din data de 18septembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor

Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și

acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța

i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor

Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada că a fost supusă

schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, fiind născută după

strămutarea din anul 1940.

A mai arătat

reclamanta că este fiica lui D.V. și A., persoane ce au suferit persecuții

etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a

avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și

Bulgaria.

Reclamanta a

mai susținut că deși este născută după anul 1940, respectiv la 25 martie 1943,

în loc. Ion Corvin, jud. Constanța, întrucât legea nu condiționează ca nașterea

să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea emisă este nelegală.

Prin sentința

civilă nr. 844/CA din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația promovată de reclamanta E.I., a anulat Hotărârea nr. 31116 din 18

septembrie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, și a constatat că

reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că persoanele asupra cărora

persecuțiile s-au răsfrânt nemijlocit și indirect sunt și copii născuți în

perioada în care părinții acestora s-au refugiat sau au fost strămutați și care

sufereau toate consecințele nefavorabile ce au decurs de aici.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., arătând că reclamanta nu a

putut dovedi cu actele depuse faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute

de lege.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale

art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar

în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. 127/2002

cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. 105/1999.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate că familia intimatei a făcut

obiectul unui schimb de populație, urmare a încheierii Tratatului de la Craiova

în anul 1940, între România și Bulgaria.

De asemenea din

înscrisurile existente la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 25

martie 1943, în loc. Corvin, jud. Constanța.

Fiind născută în

perioada de refugiu, 25 martie 1943, reclamanta a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

În cauză, dovada

refugiului familiei intimatei-reclamante s-a făcut, așadar conform legii,

instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000

și în consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței

civile nr. 844/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1

aprilie 2009.

6