ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Constanța anularea Hotărârii nr. 30640 din data de

12 iunie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000

și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea

drepturilor prevăzute de această lege.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța

i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor

Legii nr. 89/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada că soțul său a fost

supus schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, situație ce nu

se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai arătat

reclamanta că soțul său S.A. și părinții acestuia, S.C. și S.S. au suferit

persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de

populație ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre

România și Bulgaria.

Reclamanta a mai

susținut că soțul său s-a născut la data de 7 iunie 1931, în loc. Hasan Facî,

Bulgaria.

Prin sentința civilă

nr. 839/CA din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, Contencios administrativ și fiscal, a admis contestația promovată

de reclamanta V.S., a anulat Hotărârea nr. 30640 din 12 iunie 2008 emisă de

Casa Județeană de Pensii Constanța, și a constatat că reclamanta are calitatea

de beneficiar al Legii nr.189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a

celui decedat, respectiv S.V.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut pe de o parte că soțul reclamantei a făcut

obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, în urma Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova, iar pe de altă parte de prevederile O.G. nr.

105/1999 beneficiază și soțul supraviețuitor al celui decedat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 și ale art. 304

l

C. proc. civ., arătând că reclamanta nu a

putut dovedi cu actele depuse faptul strămutării soțului său, în perioada prevăzută

de lege, numele acestuia nefiind menționat în situația de avere imobiliară.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta

în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii

se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în

perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar

în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. 127/2002

cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G. 105/1999.

Or, din declarația

martorului, D.E., dată în fata instanței de fond, rezultă cu certitudine că

soțul reclamantei S.V., zis Alexandru, a fost strămutat împreună cu părinții și

frații săi din Bulgaria în luna septembrie a anului 1940. De asemenea rezultă

din înscrisurile existente la dosar, că soțul reclamantei s-a născut la data de

7 iunie 1931, în loc. Hasan Facî, Bulgaria, acesta făcând obiectul schimbului

de populație în anul 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la

Craiova.

Totodată, în

conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice".

Esențial în cauză

este, așadar, faptul că din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși,

soțul reclamantei și familia sa au fost obligați să își părăsească domiciliul,

refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către soțul

reclamantei împreună cu familia sa a fost determinată de persecuțiile etnice

suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins

pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999.

În cauză, dovada

refugiului soțului reclamantei s-a făcut, așadar conform legii, instanța de

fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei, soție supraviețuitoare, calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și în consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței

civile nr. 839/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1

aprilie 2009.

6