ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.S. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța anularea hotărârii nr. 30955 din 30 iulie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pe motiv că nu a fost dovedită strămutarea din altă localitate decât cea de domiciliu în sensul cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai arătat reclamanta că est fiica lui A.D. și M., persoane ce au suferit persecuții etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria. Prin sentința civilă nr. 841/CA din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta A.S., a anulat Hotărârea nr. 30955 din 30 iulie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanta, a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, și a obligat pârâta la plata drepturilor începând cu data de 1 iunie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față, reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, în septembrie 1940, reclamanta nu era născută, data nașterii acesteia fiind 1943. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (certificat de naștere și de căsătorie, situația de avere imobiliară a tatălui reclamantei, declarația privind situația de avere a acestuia) că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamanta s-a născut la 14 mai 1943, în loc.

Nicolae Bălcescu, Jud. Tulcea în perioada și în localitatea de strămutare a familiei sale. Fiind născută în perioada de refugiu, 14 mai 1943, reclamanta a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 841/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.