ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.S. a solicitat în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța anularea hotărârii nr. 30955

din 30 iulie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și

emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar

al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța i-a respins

cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

pe motiv că nu a fost dovedită strămutarea din altă localitate decât cea de

domiciliu în sensul cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

A mai arătat

reclamanta că est fiica lui A.D. și M., persoane ce au suferit persecuții

etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a

avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria.

Prin sentința civilă

nr. 841/CA din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația

formulată de reclamanta A.S., a anulat Hotărârea nr. 30955 din 30 iulie 2008

emisă de Casa Județeană de Pensii Constanta, a constatat că reclamanta are

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, și a obligat pârâta la plata

drepturilor începând cu data de 1 iunie 2006.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției

etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în

perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în

refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația

de refugiați a părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față,

reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de

lege. Pe de altă parte, în septembrie 1940, reclamanta nu era născută, data

nașterii acesteia fiind 1943.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate

ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate (certificat de naștere și de

căsătorie, situația de avere imobiliară a tatălui reclamantei, declarația

privind situația de avere a acestuia) că familia reclamantei a făcut obiectul

schimbului de populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria,

semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamanta s-a născut la 14

mai 1943, în loc. Nicolae Bălcescu, Jud. Tulcea în perioada și în localitatea

de strămutare a familiei sale.

Fiind născută în

perioada de refugiu, 14 mai 1943, reclamanta a împărtășit situația părinților refugiați,

suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod

corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în

consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței

civile nr. 841/CA din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009.