ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5704/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța

de către B.G. la 31 martie 2009, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 31616 din 26 februarie 2009,

prin care i s-a respins cererea

de stabilire a calității

de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu consecința recunoașterii acestei

calități și acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că pârâta i-a respins cererea de

stabilire a

calității

de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul

că nu a făcut dovada că a fost supus schimbului de populație ca urmare a unui tratat

bilateral, fiind născut după strămutarea din anul 1940.

A mai susținut că este

fiul lui B.N. și O., persoane ce au suferii persecuții etnice ca urmare a strămutării

efectuate din cauza schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului

de la Craiova, dintre România și Bulgaria și că, deși născut după anul 1940, respectiv

la 11 aprilie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, întrucât

legea nu condiționează ca nașterea să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea

emisă de pârâtă este nelegală.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 206/CA din 18 mai 2009, a admis contestația formulată de reclamant

și a dispus anularea hotărârii nr. 31610 din 26 februarie 2009 emisă de pârâtă,

constatând calitatea reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Totodată, a obligat pârâta

la cheltuieli de judecată în sumă de 300 RON către reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în mod incontestabil reclamantul s-a născut ulterior

datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu,

însă, în categoria persoanelor asupra cărora persecuțiile s-au răsfrânt nemijlocit

și indirect intră și copii născuți în perioada în care părinții lor s-au refugiat

sau au fost strămutați, așa cum e cazul reclamantului.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Constanța.

Recurenta a susținut,

în esență, că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile

prevăzute de lege și nici nu ar fi avut cum să sufere, fiind născut după 2 ani și

7 luni de la data strămutării.

De asemenea, recurenta

a mai susținut și faptul că, potrivit art. 1 din Anexa C din Acordul privitor la

schimbul de populație între România și Bulgaria „părțile contractante sunt de acord

pentru a proceda într-un termen de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de

ratificare al Tratatului la un schimb obligatoriu între supușii români de origine

etnică bulgară și cei bulgari de etnie română din județele Tulcea, Constanța, Durostov

și Caliacra.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază

de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a avut de suferit persecuții

pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și aceea a strămutării

în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea

Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, la data de 11 aprilie 1943, după ce părinții

acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin

Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că, legiuitorul

a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați

din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs

din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999

– a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul

născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o

perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă

din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii

nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 206/CA din

18 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.