ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 379/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 8 mai 2009, reclamantul C.F. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța, să se dispună anularea hotărârii nr. 31858 din

14 mai 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că i s-a respins cererea

de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 sub

motivația că nu a făcut dovada că a făcut obiectul

schimbului de populație prevăzut de Tratatul româno-bulgar încheiat

la Craiova în 1940.

Menționează că s-a

născut în localitatea Nuntași, județul Constanța la 18

noiembrie 1940, după strămutarea părinților săi în

baza tratatului menționat și se consideră îndreptățit

să beneficieze de drepturile acordate persoanelor strămutate în

condițiile arătate.

Prin sentința civilă nr. 275/CA

din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea reclamantului C.F., a anulat hotărârea nr. 31858 din

14 mai 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța,

constatând calitatea reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000, cu

consecința acordării drepturilor prevăzute de aceasta, începând

cu 1 august 2007.

Totodată, prin aceeași

sentință, pârâta a fost obligată la plata a 197,5 lei către

reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul

probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a

făcut dovada că s-a născut pe teritoriul României, după

strămutarea din Bulgaria a părinților săi, P. și M.C.,

în baza Tratatului româno-bulgar de la Craiova și că a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii ca și aceștia.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul

nu poate beneficia de calitatea de persoană strămutată potrivit

Legii nr. 189/2000, deoarece s-a născut după data

strămutării părinților, nefiind născut la data strămutării

acestora.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999

persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost

strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare:

„Beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice", fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002: „Prin

persoană care a fost strămutată în altă localitate, în

sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui

tratat bilateral”.

În cauză, este necontestat

faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940,

obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și

Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că reclamantul C.F.

s-a născut la data de 18 noiembrie 1940, în România, localitatea

Nuntași, unde fuseseră strămutați părinții

săi, provenind din Bulgaria, comuna Aliciu Mare, județul Caliacra.

Instanța de fond a realizat o

corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pe cale de consecință, în

mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, instanța de fond a reținut

că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării

sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică

similitudinea de regim juridic aplicabil.

Interpretarea pe care instanța

de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/ 1999 cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele

reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului

dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre

măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de apel, a reținut corect că

familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în

baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născut în localitatea de

strămutare a familiei sale, reclamantul se încadrează în prevederile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și

completările ulterioare și beneficiază de prevederile

ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și

data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând

cu luna următoare celei în care a depus la Casa județeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.

Față de cele arătate,

Curtea constată că sentința civilă atacată este

legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile

nr. 275/CA din 6 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.