ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5936/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 19 februarie 2009, reclamanta D.Z. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, să se dispună anularea hotărârii

nr. 31546 din 11 februarie 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea

calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut la 01 martie 1944, în localitatea

Stejaru, județul Tulcea, după strămutarea părinților săi, G.D. și E., ca urmare

a schimbului de populație realizat în 1940, în baza Tratatului româno-bulgar de

la Craiova.

Prin sentința civilă

nr. 165/CA din 13 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei D.Z.,

a anulat hotărârea nr. 31546 din 11 februarie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii

Constanța, constatând că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 01 martie 1944 în localitatea

Stejaru, județul Tulcea, după strămutarea de pe teritoriul Bulgariei a părinților

săi, care au făcut obiectul schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar

de la Craiova.

Instanța fondului a mai

reținut că, deși reclamanta s-a născut după data strămutării părinților săi, este

îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca urmare

a consecințelor nefavorabile și prejudiciilor suferite.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia de

drepturile acordate prin Legea nr. 189/ 2000, întrucât nu a fost efectiv strămutată

din localitatea de domiciliu, născându-se după 3 ani și 6 luni de la data strămutării

părinților săi, la data strămutării nefiind nici măcar concepută.

În acest sens, este invocată

adresa din 22 august 2005 a Ministerului Justiției.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiarului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor au fost strămutați în urma Tratatului între România și Bulgaria,

semnat la Craiova la 07 septembrie 1940.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază

de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 a avut de

suferit persecuții din motive etnice”, fiind „refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate”.

Potrivit art. 2 din Normele

de aplicare a O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002: „prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată

și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate,

s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral”.

În cauză, este necontestat

faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului

de populație realizat în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova

la 07 septembrie 1940 și că reclamanta D.Z. s-a născut la data de 01 martie 1944

în România, localitatea Stejaru, unde fuseseră strămutați părinții săi, provenind

din Bulgaria, județul Durostor.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002.

Pe cale de consecință,

în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare strămutării,

au fost suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea

de regim juridic aplicabil.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia

reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului dintre România

și Bulgaria, semnat la 07 septembrie 1940 și că, fiind născută în localitatea de

strămutare a familiei sale, reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și beneficiază

de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită

prevăzută de lege, respectiv 06 martie 1945, începând cu luna următoare celei în

care a depus la Casa Județeană de Pensii cererea de acordare a drepturilor.

Față de cele arătate,

Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 165/CA din

13 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 decembrie 2009.