ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1734/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța la 22 august 2008, reclamantul L.N. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii

nr. 30.962 din 1 august 2008 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de

beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor cuvenite.

au stat la baza formulării acțiunii.

Reclamantul a arătat că, s-a născut la

data de 4 august 1944, în localitatea Ceamurlia de Jos din județul Tulcea, părinții

săi făcând obiectul unui schimb de populație în luna septembrie 1940, urmare

aplicării Tratatului semnat de România și Bulgaria, la Craiova, în septembrie

1940.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 883/CA din 6 noiembrie 2008 a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul L.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Constanța. A anulat hotărârea nr. 30.962 din 1 august 2008 emisă de

pârâtă. A constatat că, reclamantul este beneficiar al drepturilor acordate de

Legea nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens. A

stabilit că drepturile vor fi acordate din luna următoare depunerii cererii,

pentru perioada 4 august 1944 – 6 martie 1945.

au format convingerea instanței de fond.

Curtea de apel a reținut că

reclamantul, născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din

localitatea de domiciliu a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

II. Pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 883/CA din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, motivat în drept potrivit art.

304

1

C. proc. civ., susținând în esență că, întrucât reclamantul s-a

născut în anul 1944, nu fost strămutat și nici nu a dovedit faptul strămutării

părinților săi.

Examinând sentința atacată în raport

cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat că, reclamantul L.N.

s-a născut la data de 4 august 1944, în comuna Ceamurlia de Jos - Istria,

județul Tulcea, din părinții N. și V., care au făcut obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie

1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestei

ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele-cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din

localitatea de domiciliu din Bulgaria, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada strămutării părinților săi a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Prevederile

legale referitoare la stabilirea filiației, la care recurenta se referă în

motivele recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente

cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut

în timp a părinții săi se aflau în refugiu/erau strămutați, iar nu calitatea

nou născutului de succesor legal al părinților săi, reglementată de Codul civil

în art. 650 și următoarele.

În consecință, soluția instanței de fond

este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat urmează să fie respins,

în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 883/CA din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

martie 2009.