ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1901/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanta, reclamanta a învestit această

instanță cu soluționarea unei contestații împotriva Hotărârii nr. 26828 din 29

septembrie 2005 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care s-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al Legii, solicitând anularea acesteia

ca nelegală.

În motivarea

contestației reclamanta a arătat că s-a născut la data de 9 mai 1944 în localitatea

Ceamurlia de Sus, Jud. Tulcea, părinții săi făcând obiectul schimbului de

populație în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului Româno - Bulgar

de la Craiova.

Prin sentința civilă

nr. 886/CA din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta B.J., a anulat Hotărârea nr. 26828 din 29 septembrie 2005

emisă de Casa Județeană de Pensii Constanta, a constatat că reclamanta

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 9 mai

1944-6 martie 1945 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens,

drepturile urmând a fi acordate din luna următoare depunerii cererii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției

etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada

cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate

mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care

au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-

6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față,

reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de

lege. Pe de altă parte, intimata nu era născut în anul 1940 când avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt

domiciliu și a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască

în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate că familia intimatei a fost

strămutată din comuna Cearlighol, județul Caliacra - Bulgaria, stabilindu-se în

România.

Reclamanta-intimată

s-a născut la data de 9 mai 1944 în loc. Ceamurlia de Sus, județul Tulcea,

părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație urmare a încheierii

Tratatului de la Craiova în anul 1940, între România și Bulgaria.

Fiind născut în

perioada de refugiu, 9 mai 1944, reclamanta a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de

care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței

civile nr. 886/CA din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2009.