ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3358/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Obiectul acțiunii.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii din 6 august 2009 și recunoașterea

calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat faptul că hotărârea emisă de pârâtă este

nelegală, susținând că părinții săi au suferit persecuții etnice ca urmare a

strămutării efectuate din cauza schimbului de populație ce a avut loc în 1940

în baza Tratatului de la Craiova, dintre România și Bulgaria.

Mai arată că este născută

după anul 1940, respectiv la 29 ianuarie 1943, însă legea nu condiționează ca

nașterea să se fi produs în momentul strămutării, fiind necesar doar ca

nașterea să fie în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin sentința civilă nr.

444/ CA din 19 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantă și a anulat hotărârea din 6 august 2009 emisă de pârâtă, constatând

că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificată și completată, începând cu 1 octombrie 2008.

Pentru a pronunța o astfel

de soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Din actele dosarului,

rezultă că reclamanta este din localitatea Corbu, județ Constanța, iar părinții

acesteia au fost strămutați din Bulgaria ca urmare a schimbului de populație ce

a avut loc în 1940.

Curtea de apel a

reținut că persoanele asupra cărora persecuțiile s-au răsfrânt nemijlocit și

indirect sunt și copii născuți în perioada în care părinții lor s-au refugiat

sau au fost strămutați, care sufereau toate consecințele ce au decurs.

Judecătorul fondului

a constatat că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au

fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia din

cauza persecuțiilor etnice exercitate, astfel că sunt îndeplinite condițiile

pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile conferite de lege.

Cerea de recurs.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Constanța, invocând prevederile art.

304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că reclamanta nu a făcut dovada că a suferit persecuții

din motive etnice pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Se mai arată că

reclamanta nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație

între România și Bulgaria pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost

obligată să-l schimbe. De altfel, nu era nici măcar concepută, or drepturile

copilului sunt recunoscute de la data concepției.

Recurenta a invocat

și art. 1 din Anexa C din Acordul privind schimbul de populație română și

bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova în septembrie 1940.

Soluția și

considerentele instanței de recurs.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs și în raport cu prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În temeiul

prevederilor art. 1 din O.G nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

În conformitate cu art.

2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată înaltă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie

incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut

obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Din analiza actelor

normative incidente în cauză, rezultă că legiuitorul a urmărit ca toate persoanele

să beneficieze de aceste drepturi, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Totodată, prin

persoană persecutată trebuie să se înțeleagă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod direct, dar și persoana asupra căreia s-au răsfrânt

consecințele acelei persecuții.

Astfel, copiii care

s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice, au suferit toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Abordarea judecătorul fondului este

corectă, în sprijinul interpretării date dispozițiilor art. 1 din O.G nr. 105/1999

este și Decizia 558 nr. din 25 octombrie 2005 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a

persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să

nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații

identice(…) Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași

drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în

vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice

reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

Din probele

administrate în cauză, se constată că intimata-reclamantă s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, astfel că interpretarea dată de instanța de fond

cadrului legal instituit prin O.G nr. 105/1999 este corectă, motivarea acesteia

urmând să fie menținută.

A îmbrățișa teza

susținută de recurenta - pârâtă ar echivala cu acceptarea unui tratament

discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, care ar

însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să

conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii.

Or, potrivit

jurisprudenței Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității

în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic

similar unor subiecte de drept aflate în situați juridice similare.

În consecință, în

raport de cele reținute, având în vedere și practica constantă a Înaltei Curți

în această materie, și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 444 din 19 octombrie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.