ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 248/CA din 22 iunie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Constanța, a anulat hotărârea nr. 31830/2009, emisă de

pârâtă și a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a

Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel instanța

a reținut că părinții reclamantei au făcut obiectul

schimbului de populație ca efect al Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din anul 1940, iar reclamanta s-a născut ulterior strămutării

acestora, la data de 20 august 1941, în localitatea Huntași, județul

Constanța.

Reținând și împrejurarea

că reclamantei i-a mai fost recunoscută calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000 și prin sentința nr. 219/CA/2008, dar pârâta a

emis ulterior o nouă hotărâre a cărei contestare formează

obiectul prezentei cauze, instanța de fond a apreciat, din interpretarea

teleologică a dispozițiilor legale aplicabile în materia dedusă

judecății, că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

cu caracter compensator să se bucure toate persoanele ce au suferit

consecințele persecuției etnice, inclusiv cele asupra cărora

aceste consecințe s-au răsfrânt nemijlocit și indirect, cum sunt

copiii născuți în perioada refugiului părinților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta susținând că soluția instanței de

fond este greșită întrucât intimata reclamantă nu a dovedit

persecuția etnică suferită și nici nu avea cum să

sufere o astfel de persecuție deoarece s-a născut după 11 luni

și 11 zile de la data strămutării părinților, iar în

condițiile în care nu era născută în anul 1940, când a avut loc

schimbul de populație, nici nu poate afirma că îndeplinește

condiția legală a schimbării domiciliului în altă

localitate, urmare a persecuției suferite.

S-a mai susținut, în acest

context, că persoanele născute în perioada reglementată de lege

pot fi beneficiari ai acesteia numai cu condiția să se fi născut

în termen de 300 de zile de la data strămutării părinților.

Recursul este fondat în sensul

și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza actelor dosarului,

rezultă că recurenta Casa Județeană de Pensii

Constanța a emis, pentru aceiași persoană, respectiv intimata D.M.

și referitor la aceeași împrejurare invocată în cererea acesteia

și anume, strămutarea părinților său ca efect al

tratatului de la Craiova din anul 1940, cu consecința recunoașterii

calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

pentru copilul născut în perioada strămutării, două

hotărâri identice, la date diferite: hotărârea nr. 29588 din 1

februarie 2008 și hotărârea nr. 31830 din 11 mai 2009, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, hotărâri prin care au fost

respinse cererile intimatei privind recunoașterea drepturilor prevăzute

de actul normativ menționat, ambele hotărâri fiind contestate la

aceeași curte de apel.

Pe de altă parte, instanța

investită fiind cu soluționarea contestației formulate împotriva

hotărârii pârâtei nr. 31830 din 11 mai 2009 a constatat, reținând în considerentele sentinței pronunțate, existența unei

sentințe anterioare – nr. 219/CA din 13 martie 2008 a aceleiași instanțe – prin care a fost anulată hotărârea recurentei nr.

29588 din 1 februarie 2008, aceasta fiind obligată să emită o

nouă hotărâre în care să constate calitate intimatei de

beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În raport de aceste

împrejurări, având în vedere existența a două acte

administrative, pentru același fapt generator de efecte juridice,

instanța de fond avea obligația, în virtutea rolului său activ,

astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5)

C. proc. civ., să solicite lămuriri părților cu privire la

punerea în executare a sentinței Curții de Apel Constanța nr.

219/CA din 13 martie 2008 și în ce împrejurare, recurenta pârâtă, a

emis o nouă hotărâre, respectiv cea a cărei anulare se solicită

în prezenta cauză, spre a se stabili, fără echivoc, obiectul

cererii de chemare în judecată și limitele investirii instanței,

cu atât mai mult cu cât, prin cererea introductivă de instanță,

intimata reclamantă a solicitat și „punerea în aplicare” a sentinței

civile nr. 219/CA din 13 martie 2008.

Având în vedere considerentele mai

sus menționate, se constată că, instanța de fond a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv

pentru care se va admite recursul declarat în cauză, sentința atacată

va fi casată și, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza I C.

proc. civ., va fi trimisă cauza la aceiași instanță, spre

rejudecare, cu aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) din același

cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile

nr. 248/CA din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.