ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 460/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 248/CA din 22 iunie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a anulat hotărârea nr. 31830/2009, emisă de pârâtă și a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație ca efect al Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din anul 1940, iar reclamanta s-a născut ulterior strămutării acestora, la data de 20 august 1941, în localitatea Huntași, județul Constanța.

Reținând și împrejurarea că reclamantei i-a mai fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și prin sentința nr. 219/CA/2008, dar pârâta a emis ulterior o nouă hotărâre a cărei contestare formează obiectul prezentei cauze, instanța de fond a apreciat, din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale aplicabile în materia dedusă judecății, că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi cu caracter compensator să se bucure toate persoanele ce au suferit consecințele persecuției etnice, inclusiv cele asupra cărora aceste consecințe s-au răsfrânt nemijlocit și indirect, cum sunt copiii născuți în perioada refugiului părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta susținând că soluția instanței de fond este greșită întrucât intimata reclamantă nu a dovedit persecuția etnică suferită și nici nu avea cum să sufere o astfel de persecuție deoarece s-a născut după 11 luni și 11 zile de la data strămutării părinților, iar în condițiile în care nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație, nici nu poate afirma că îndeplinește condiția legală a schimbării domiciliului în altă localitate, urmare a persecuției suferite. S-a mai susținut, în acest context, că persoanele născute în perioada reglementată de lege pot fi beneficiari ai acesteia numai cu condiția să se fi născut în termen de 300 de zile de la data strămutării părinților.

Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din analiza actelor dosarului, rezultă că recurenta Casa Județeană de Pensii Constanța a emis, pentru aceiași persoană, respectiv intimata D.M. și referitor la aceeași împrejurare invocată în cererea acesteia și anume, strămutarea părinților său ca efect al tratatului de la Craiova din anul 1940, cu consecința recunoașterii calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru copilul născut în perioada strămutării, două hotărâri identice, la date diferite: hotărârea nr. 29588 din 1 februarie 2008 și hotărârea nr. 31830 din 11 mai 2009, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, hotărâri prin care au fost respinse cererile intimatei privind recunoașterea drepturilor prevăzute de actul normativ menționat, ambele hotărâri fiind contestate la aceeași curte de apel.

Pe de altă parte, instanța investită fiind cu soluționarea contestației formulate împotriva hotărârii pârâtei nr. 31830 din 11 mai 2009 a constatat, reținând în considerentele sentinței pronunțate, existența unei sentințe anterioare – nr. 219/CA din 13 martie 2008 a aceleiași instanțe – prin care a fost anulată hotărârea recurentei nr. 29588 din 1 februarie 2008, aceasta fiind obligată să emită o nouă hotărâre în care să constate calitate intimatei de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În raport de aceste împrejurări, având în vedere existența a două acte administrative, pentru același fapt generator de efecte juridice, instanța de fond avea obligația, în virtutea rolului său activ, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., să solicite lămuriri părților cu privire la punerea în executare a sentinței Curții de Apel Constanța nr. 219/CA din 13 martie 2008 și în ce împrejurare, recurenta pârâtă, a emis o nouă hotărâre, respectiv cea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, spre a se stabili, fără echivoc, obiectul cererii de chemare în judecată și limitele investirii instanței, cu atât mai mult cu cât, prin cererea introductivă de instanță, intimata reclamantă a solicitat și „punerea în aplicare” a sentinței civile nr. 219/CA din 13 martie 2008. Având în vedere considerentele mai sus menționate, se constată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat în cauză, sentința atacată va fi casată și, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza I C. proc.

civ., va fi trimisă cauza la aceiași instanță, spre rejudecare, cu aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 248/CA din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.