ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată sub nr. 1728/36/2008 pe rolul Curții de Apel Constanța,

reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de aceasta,

prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive etnice, așa cum

prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare

a O.G. 105/1999.

În motivarea

contestației reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 august 1944 în

localitatea Turda, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi aveau

calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării

dispozițiilor din Tratatul de la Craiova din anul 1940, situație care face ca

și copii să dobândească același statut cu al părinților, singura condiție fiind

ca nașterea să fi avut loc în perioada prevăzută de lege, respectiv 6

septembrie 1940-6 martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 889/CA

din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de

reclamantul B.A., a anulat Hotărârea nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de

Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 11 august 1944-6

martie 1945 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, drepturile

urmând a fi acordate începând cu 1 aprilie 2006.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de

părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea

produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra

lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-

6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față,

reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de

lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când avut loc

schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt

domiciliu și a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de

necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă și

înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale) că familia reclamantului a făcut

obiectul schimbului de populație în baza Tratatului încheiat între România și

Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamantul s-a

născut la 11 august 1944, în loc. Turda, jud. Tulcea în perioada și în

localitatea de strămutare a familiei sale.

Fiind născut în

perioada de refugiu, 11 august 1944, reclamantul a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație fată

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile

nr. 889/CA din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009.