ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1898/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 1728/36/2008 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de aceasta, prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. 105/1999.

În motivarea contestației reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 august 1944 în localitatea Turda, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispozițiilor din Tratatul de la Craiova din anul 1940, situație care face ca și copii să dobândească același statut cu al părinților, singura condiție fiind ca nașterea să fi avut loc în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Prin sentința civilă nr. 889/CA din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul B.A., a anulat Hotărârea nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 11 august 1944-6 martie 1945 și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând cu 1 aprilie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă și înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale) că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamantul s-a născut la 11 august 1944, în loc.

Turda, jud. Tulcea în perioada și în localitatea de strămutare a familiei sale. Fiind născut în perioada de refugiu, 11 august 1944, reclamantul a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație fată de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 889/CA din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.