ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3947/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 261/CA

din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei P.E., a anulat hotărârea nr. 5415 din 31 ianuarie 2006 a Casei Județene de Pensii Tulcea.

A constatat că reclamanta

este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. a)

și a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, cu acordarea acestora

pentru perioada 19 aprilie 1942 - 6 martie 1945, începând cu luna următoare

depunerii cererii.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că în mod greșit, Casa Județeană de Pensii Tulcea a

respins cererea reclamantei, prin hotărârea nr. 5415 din 31 ianuarie 2006,

întrucât din probatoriile administrate rezultă că reclamanta s-a născut după

strămutarea părinților săi în localitatea Războieni, județul Tulcea, în urma

semnării Tratatului de la Craiova și că a suferit privațiunile indirect, în

aceeași măsură ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Tulcea , invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,

atâta vreme cât s-a născut ulterior strămutării părinților săi și deci, nu a

fost supusă unor persecuții etnice.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și

copii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu

cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 19

aprilie 1942, după ce, în toamna anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, părinții săi fuseseră strămutați din Bulgaria, în România.

Fiind născută în perioada

refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de

care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000

și, în consecință, să-i acorde acesteia, drepturile ce i ce cuvin.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 261/CA din 6

aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.