ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 30 iunie 2008, reclamantul

G.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

anularea hotărârii nr. 30.568 din 2 iunie 2008 emisă de pârâtă și stabilirea

calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

2.Motivele de fapt și de drept care

au stat la baza formulării acțiunii.

Reclamantul a arătat că s-a născut la

data de 2 august 1941 în localitatea Țăndărei, județul Ialomița, unde se aflau

din septembrie 1940 părinții săi, care au făcut obiectul unui schimb de

populație, în urma aplicării Tratatului Româno-Bulgar, semnat la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 881/CA din 6 noiembrie 2008 a admis acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Constanța. A anulat hotărârea nr. 30568 din 2 iunie 2008

emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul este beneficiar al Legii nr.

189/2000 și a obligat pârâta să emisă o hotărâre în acest sens.

format convingerea instanței de fond.

Curtea de apel a reținut că, reclamantul

s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din

localitatea de domiciliu din județul Cadrilater Bulgaria în localitatea

Țăndărei, județul Ialomița, din România, din cauza persecuțiilor etnice, fiind

îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate de art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

II Pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța a declarat în termen, recurs împotriva sentinței civile nr. 881/CA

din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, criticând-o în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul nu a dovedit că a suferit

persecuții etnice, întrucât în luna septembrie 1940 când părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria în România, reclamantul nu era conceput, născându-se

ulterior, la data de 2 august 1941 în localitatea Țăndărei, județul Ialomița.

Examinând sentința atacată, critica

formulată prin recurs, probele administrate în dosarul cauzei, dispozițiile

legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Este necontestat că reclamantul G.A. s-a

născut la data de 2 august 1941 în localitatea Țăndărei, Ialomița, din părinții

Petre și Victoria, care au făcut obiectul unui schimb de populație, urmare

Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la data de 6 septembrie 1940, la

Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a strămutării.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate

prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii,

copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării, a suferit toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Se reține de altfel că

recurenta, ulterior declarării recursului și urmare sentinței pronunțate de

instanța de fond a recunoscut intimatului-reclamant, calitatea de beneficiar al

drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 pentru perioada stabilită prin

sentință și a emis hotărârea nr. 31403 din 17 decembrie 2008, pe care a

comunicat-o reclamantului.

În consecință, soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmează a fi

respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 881/CA din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

martie 2009.