ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 martie 2009, reclamantul E.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, să se dispună anularea hotărârii nr. 29600 din 6 februarie 2008 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la data de 10 iunie 1944 în localitatea Dobromir Vale, județul Constanța, pe timpul strămutării părinților săi, ca urmare a schimbului de populație prevăzut de Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în 1940. Reclamantul a arătat că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin lege, deoarece a suferit aceleași persecuții ca și părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 157/CA din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului E.I. , a anulat hotărârea nr. 29600 din 6 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 1889/2000 și obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

Prin aceeași hotărâre s-a stabilit că drepturile vor fi acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru perioada 10 iunie 1944 – 6 martie 1945. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Carali, județul Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940. Totodată, recurenta mai susține că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioada de punere în aplicare de 3 luni, astfel că reclamantul nu putea să susțină că s-a născut în perioada de strămutare a părinților, întrucât în anul 1944 nu a avut loc niciun schimb de populație între România și Bulgaria.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința menținerii hotărârii nr. 29600/2008 ca fiind temeinică și legală. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. Instanța de fond a reținut că de drepturile compensatorii acordate prin lege trebuie să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au suferit persecuții etnice în perioada 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945, iar copiii născuți în perioada în care părinții s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor asemenea persecuții nu pot fi înlăturați de la beneficiul drepturilor acordate. S-a mai reținut că dacă beneficiul drepturilor respective a fost acordat de legiuitor soțului supraviețuitor al unei persoane care a suferit acele persecuții, cu atât mai mult copiii născuți în perioada de refugiu a părinților sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste drepturi.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile stabilite prin lege, întrucât nu a făcut dovada că a suferit efectiv persecuțiile din motive etnice, întrucât s-a născut după 3 ani și 9 luni de la data strămutării părinților săi. Mai arată recurenta că reclamantul, nefiind născut la data strămutării, nu se încadrează în prevederile legale, care se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să-și schimbe domiciliul în altă localitate.

Având în vedere că înscrisurile aflate la dosarul cauzei evidențiază faptul că reclamantul s-a născut la 10 iunie 1944 în localitatea Dobromir Vale, județul Constanța, după data la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din județul Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație reglementat prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, nu există temei legal pentru a-l exclude pe reclamant de la beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000. Rezultă că instanța fondului a stabilit în mod corect că de drepturile compensatorii prevăzute de legea menționată trebuie să beneficieze toți cetățenii români care în perioada respectivă au suferit persecuții pe motive etnice, iar copiilor născuți după perioada schimbului de populație amintit nu li se poate refuza acest drept.

Comparația făcută de instanța de fond cu privire la drepturile de care beneficiază soțul supraviețuitor al persoanei strămutate este edificatoare în acest sens. Urmează a fi înlăturat motivul de recurs referitor la perioada de punere în aplicare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, întrucât acest aspect nu are relevanță în cauză. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 157/CA din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.