ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4741/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 12 martie 2009, reclamantul E.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, să se

dispună anularea hotărârii nr. 29600 din 6 februarie 2008 prin care i s-a

respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat, în esență, că s-a născut la data de 10 iunie 1944 în localitatea

Dobromir Vale, județul Constanța, pe timpul strămutării părinților săi, ca

urmare a schimbului de populație prevăzut de Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova, în 1940.

Reclamantul a arătat că se consideră

îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin lege, deoarece a suferit

aceleași persecuții ca și părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 157/CA din 9

aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului E.I.

, a anulat hotărârea nr. 29600 din 6 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de

Pensii Constanța, constatând că reclamantul este beneficiar al Legii nr. 1889/2000

și obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.

Prin aceeași hotărâre s-a stabilit că

drepturile vor fi acordate din luna următoare depunerii cererii, pentru

perioada 10 iunie 1944 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Carali, județul

Caliacra – Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul

româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Totodată, recurenta mai susține că

Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioada de punere în aplicare de 3 luni, astfel că reclamantul nu putea să susțină că

s-a născut în perioada de strămutare a părinților, întrucât în anul 1944 nu a avut

loc niciun schimb de populație între România și Bulgaria.

Se solicită admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința menținerii hotărârii nr.

29600/2008 ca fiind temeinică și legală.

Examinându-se sentința atacată, în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței

menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

Instanța de fond a reținut că de

drepturile compensatorii acordate prin lege trebuie să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au suferit persecuții etnice în perioada 06

septembrie 1940 – 06 martie 1945, iar copiii născuți în perioada în care

părinții s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor asemenea

persecuții nu pot fi înlăturați de la beneficiul drepturilor acordate.

S-a mai reținut că dacă beneficiul

drepturilor respective a fost acordat de legiuitor soțului supraviețuitor al

unei persoane care a suferit acele persecuții, cu atât mai mult copiii născuți

în perioada de refugiu a părinților sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste

drepturi.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Constanța a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.

Recurenta critică sentința pronunțată de

instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile

stabilite prin lege, întrucât nu a făcut dovada că a suferit efectiv

persecuțiile din motive etnice, întrucât s-a născut după 3 ani și 9 luni de la

data strămutării părinților săi.

Mai arată recurenta că reclamantul,

nefiind născut la data strămutării, nu se încadrează în prevederile legale,

care se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate

să-și schimbe domiciliul în altă localitate.

Având în vedere că înscrisurile

aflate la dosarul cauzei evidențiază faptul că reclamantul s-a născut la 10

iunie 1944 în localitatea Dobromir Vale, județul Constanța, după data la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din județul Caliacra – Bulgaria,

ca urmare a schimbului de populație reglementat prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940, nu există temei legal pentru a-l exclude pe reclamant de la

beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000.

Rezultă că instanța fondului a

stabilit în mod corect că de drepturile compensatorii prevăzute de legea

menționată trebuie să beneficieze toți cetățenii români care în perioada

respectivă au suferit persecuții pe motive etnice, iar copiilor născuți după

perioada schimbului de populație amintit nu li se poate refuza acest drept.

Comparația făcută de instanța de

fond cu privire la drepturile de care beneficiază soțul supraviețuitor al

persoanei strămutate este edificatoare în acest sens.

Urmează a fi înlăturat motivul de

recurs referitor la perioada de punere în aplicare a Tratatului româno-bulgar

încheiat la Craiova în septembrie 1940, întrucât acest aspect nu are relevanță

în cauză.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 157/CA din 9

aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

octombrie 2009.