ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 decembrie 2008, reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța, să se dispună anularea Hotărârii nr. 31368 din 28 noiembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la 6 mai 1943, în perioada refugiului părinților săi în România, din satul Fundeni - județul Caliacra (Bulgaria), în baza Tratatului de la Craiova din 1940. Prin sentința civilă nr. 19/CA din 12 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului S.G., a anulat Hotărârea nr. 31368 din 28 noiembrie 2008 emisă de C.J.P. Constanța, recunoscând reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și dispunând emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România, în anul 1940, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâta C.J.P. Constanța. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de lege, deoarece nefiind născut și nici măcar conceput la data strămutării părinților săi, nu și-a schimbat domiciliul în altă localitate, ca urmare a persecuției exercitate din motive etnice. Totodată, recurenta mai arată că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de 3 luni pentru punere în aplicare, de la data schimbului instrumentelor de ratificare, astfel că nu se poate considera că nașterea reclamantului s-a produs în perioada de strămutare.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței menționate persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele pentru aplicarea ordonanței aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Văleni, județul Constanța, la data de 6 mai 1943, după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din satul Fundeni, județul Caliacra, de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia, ca urmare a faptului că Tratatul româno-bulgar a avut o perioadă limitată de punere în aplicare, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință. În cauză, se observă că reclamantul a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populații reglementat prin Tratatul încheiat la Craiova, în septembrie 1940. Ca urmare, nu se poate refuza reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub motivația că s-a născut la 15 februarie 1942, după strămutarea părinților săi.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 19/CA din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2009.